Povestea Chirei Chiralina: de la baladă la roman

Chira Chiralina este o baladă românească care circulă într-o zonă ce include Dunărea și orașul Brăila. 

Balada se deschide cu prezentarea unui loc special, în apropierea portului, un loc unde oamenii și culturile se întâlnesc. Facem cunoștință în următoarele versuri cu personajele principale. Mai întâi, un Harap (o persoană cu pielea de culoare închisă) al cărui portret recurent este „negru și ciudat / cu solzii pe cap”. Acesta vizitează o fată de care este îndrăgostit și pe care vrea să o convingă să-l urmeze.  Astfel o descoperim pe Chira Chiralina care se remarcă prin frumusețea ei: „Frumușică zână / Ruptă din sulfină”. Ca argumente pentru a o convinge să îl urmeze,  îi vorbește despre bogăție, despre averea sa. Chiira se opune acestei cereri luând ca motiv diferența de culoare a pielii și teama că, odată ajunsă în țara Harapului, va fi otrăvită de cumnatele sale, surorile harapului, descoperind pielea sa albă. Harapul nu poate accepta să fie respins și după ce bea mult vin o obligă să meargă cu el.

Frații Chirei, Din și Constantin, sosiți seara acasă constată absența Chirei. Mama le povestește că aceasta a fost răpită de Harap și dusă cu barca pe Dunăre în jos. Frații, tânguindu-se, își iau barca și pornesc pe Dunăre în jos să o salveze pe sora lor. Ajunși la casa acestuia o zăresc pe fereastră pe Chira în brațele Harapului dormind. O întreabă dacă a cerut cuiva sfat pentru a se logodi și a se mărita și o roagă să-și ferească capul ca să poată fi tăiat capul Harapului. Chira nu se poate retrage din brațele răpitorului, care este totuși în cele din urmă ucis de paloșul fraților. Odată salvată și ajunsă acasă Chira explică fraților că nu s-a logodit, nici nu s-a măritat, ci a fost forțată de Harap să îl urmeze.

A ceată baladă se presupune a fi una dintre sursele de inspirație pentru romanul cu același nume semnat de Panait Istrati. Roman de succes, textul împlinește 100  de ani, fiind publicat pentru prima dată în revistă, ulterior în volum în 1924.

Ne propunem să arătăm în continuare căteva asemănări și, de asemenea, câteva diferențe care apar între baladă și roman.

Un prim exemplu este portretul Chirei.  Textul baladei se limitează la o scurtă descriere, care folosește trei cuvinte cheie: frumoasă, zână și floare. Versurile devin un leitșotiv repetat la fiecare apariție a personajului: „Frumușică zână / Ruptă din sulfină”. Elemente din acest refren apar în descrierea personajului din roman: „Mama și Chira erau frumoase de te- nnebu neau. Rochia le strângea talia de le- ai fi trecut- o printr- un inel. Sânii, rotunzi ca doi pepenași. Părul, resfirat din belșug pe spate și pe umerii goi. Fruntea, încercuită de o pan glică roșie aprinsă și genele lungi, clipind drăcește parcă pentru a ațâța para flăcărilor din ochii aprinși de patimi.” (Istrati 2009: 85). Textul romanului este mult mai bogat, însă există aspecte care sunt similare în descriere. Ambele texte folosesc cuvântul frumoasă, iar trăsăturile specifice unei zâne prezente în baladă sunt detaliate în roman. 

Ambele texte, baladă și roman, au ca personaje principale: mama, fiica și doi frați. În baladă, fiica este protagonista și există un narator atotștiutor, în timp ce în roman, unul dintre frații Chirei este protagonist și narator. 

Poate cea mai importantă diferență dintre operele analizate este faptul că personajul negativ principal nu este același în cele două versiuni. În cântec, așa cum am menționat mai devreme, acesta este Harapul, iar în roman este tatăl Chirei. în plus, unchii Chirei joacă și ei un rol în roman. deși nu apar în cântec. Aceștia o ajută pe Chira și pe fratele ei să-și învingă tatăl. 

În ceea ce privește loialitatea fraților, există și o diferență față de roman. Stavro, fratele mai mic al Chirei, este de partea ei, în timp ce fratele ei mai mare este de partea tatălui ei.

În baladă, Chira are un rol mult mai pasiv decât în roman. Ea este doar o frumoasă care se prezintă în relație cu personajele masculine. În roman, acest lucru este diferit. Chira din roman face propriile alegeri și are propriile idei și motivații. Aici, împreună cu fratele ei, ea însăși se confruntă cu tatăl lor. Cele două povestire au fost scrise în perioade de timp diferite.

Timpul în care cele două versiuni au fost scrise și au loc este, de asemenea, diferit. Balada a fost scrisă în secolul al XIV-lea, iar povestea sa are loc tot atunci. Romanul a fost scris în secolul XX și se petrece în secolul XIX, în timpul Războiului Crimeii.

Pentru a arăta mai clar aceste diferențe, iată un tabel:

Diferențele dintre cele două opere pot fi explicate în două moduri. În primul rând, forma textului are automat consecințe asupra conținutului. Un roman oferă în mod natural mult mai mult spațiu pentru a explica mai mult și pentru a descrie personajele mai pe larg. În plus, stilul (zeitgeistul) în care au fost scrise cele două opere este important. Poveștile se dezvoltă în timp, la fel ca miturile. Prin urmare, nu este surprinzător faptul că povestea arată diferit după 3 secole de circulație. În afară de aceasta, desigur, autorul joacă și el un rol important.

Referințe bibliografice 

CALVO MARTIN Beatriz, Ana CORGA VIEIRA, Sabina GOLA, Cristina-Alice TOMA, « Roma – une revue multilingue – comme outil didactique pour la romanistique », in Baudouin Decharneux, Jacques-Ch. Lemaire, Cristina-Alice Toma, La justice distributive. Panaït  Istrati et le mythe du brigand d’honneur, La pensée et les hommes, Bruxelles, 2021, (123-124, 17/01/2022 - 65e année), 348 p, p. 325-334, ISBN 978-2-39043-012-4, ISSN 0774-2754, https://www.lapenseeetleshommes.be/product/la-justice-distributive/ 
Decharneux Baudouin, Jacques-Ch. Lemaire, Cristina-Alice Toma, La justice distributive. Panaït  Istrati et le mythe du brigand d’honneur, La pensée et les hommes, Bruxelles, 2021, (123-124, 17/01/2022 - 65^e année), 348 p, ISBN 978-2-39043-012-4, ISSN 0774-2754,  https://www.lapenseeetleshommes.be/product/la-justice-distributive/
ISTRATI, Panait, 2014, Chira Chiralina, București, Humanitas. 
Lupașcu, Marian (Ed.), 2001, „Chira Chiralina”, in Arhive folclorice românești. Romanian Folk. Archives. Cântece epice eroice. Heroic Epic Songs, București, I.E.F.„C.B.”, pp. 21-25.

Cette page a été rédigée pour la revue ROMA 5/2024 par Koen Pieters.