Dansurile populare românești fac parte dintre elementele culturii tradiționale și sunt considerate ca fiind o comoară ce se cultivă din generație în generație, exprimând caracteristicile fiecărei regiuni în parte. Poporul român deține un folclor coregrafic de o varietată deosebită, care se execută individual sau colectiv.
Unul dintre cele mai cunoscute dansuri tradiționale românești, dar totodată și din Republica Moldova, este hora. Hora est cel mai vechi și răspândit joc țărănesc mixt în care partenerii se iau de mână și formează un cerc mare, reunind întreaga adunare într-un ritm domol. Pașii se execută în diagonală, fie în față, fie în spate, totodată învârtind cercul în sens invers acelor de ceasornic.
Hora cea mai cunoscută este Hora Unirii. Poetul Vasile Alecsandri este cel care dă o profundă semnificație socială și îi întărește mesajul istoric.Versurile sale au fost puse pe melodie de către compozitorul Alexandru Flechtenmacher şi s-a cântat şi jucat în marile pieţe din oraşele Bucureşti şi Iaşi cu ocazia a dublei alegeri a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din acest moment, hora a devenit simbolul înfrăţirii tuturor românilor, un adevărat imn național. La 24 ianuarie 1859, cântecul şi dansul s-au contopit în ritmul aceleiaşi simţiri:
Hai să dăm mână cu mână/ Cei cu inima română,/ Să-nvârtim hora frăţiei/ Pe pământul României.
În folclorul românesc, hora desemnează și un cântec (doină/strigătură în Transilvania).
Se spune că prima dată când s-a dansat Hora Unirii a fost pe 9 octombrie 1857, în Craiova. Scena a fost imortalizată de pictorul Theodor Aman, folosind technica clar-obscur:
De atunci, pentru România, hora devine un dans, dar şi un cântec al chemării revoluţionare.
Etimologic vorbind, cuvântul horă provine din neogreacă χορός(khorós) (Röesler 578), confer sârbă opo(oro), turcă hora și maghiara hora/horok. (Wiktionary) Cuvântul românesc „horă” este şi mai apropiat ca sens de un alt cuvânt grecesc – „horon” sau „horos” (în greaca modernă „chorus”), care literalmente însemna „dans”, având şi semnificaţia de „limită”, adică aceeaşi semnificaţie pe care o are şi cuvântul „hóra” cu referire la timp.
Horon se referea de asemenea la dansurile ritualice executate în cerc cu paşi mărunţi pentru a comemora anumite zeităţi. Hora exprimă aici conceptul de coeziune armonioasă ce cuprinde oameni, mişcări, cer, pământ, cântec, în acelaşi timp.
Autorul horei nu este cunoscut, dansul fiind transmis din generaţie în generaţie. Dar prima menționare a horei a fost făcută de cronicarul Dimitrie Cantemir în cartea sa Descriptio Moldaviae, în 1716:
Jocurile Moldovenilor au cu totul altă închipuire, decât pe la alte popoare, căci ei nu joacă doi cu doi sau patru cu patru, ca Franţezii sau ca Leşii, ci joacă mai multe obraze deodată, împrejur sau în rând şi altădată nu joacă bucuroşi, fără numai la nunţi, când se ţin toţi de mână şi joacă împrejur cu pas potrivit după cântare, mergând despre dreapta spre stânga, atunci se cheamă horă, iar când stau în rând şi se ţin de mână, însă fruntea şi coada slobodă, atunci se cheamă danţ, cu cuvânt Leşesc.
La începutul secolului al XIX-lea, „hora” nu era doar un simplu dans. Cuvântul a căpătat conotații noi. Însemna și un fel de sărbătoare, una populară („Hora satului”). De-a lungul timpului, conceptul de „horă” și-a schimbat sensul. Romanul lui Liviu Rebreanu „Ion” a fost publicat în 1920, începând și terminând cu descrierea unui dans tradițional, eveniment duminical pentru întreaga comunitate din Satul Pripas. Rebreanu a descris mediul horei și dansul în sine, iar autorul a dezvăluit aspectele ritualice ale acestuia. Descrierea implică motto-ul vieții economice și sociale în care dansatorii erau prinși în acea perioadă, dar relevă și dezorientarea spirituală a tuturor celor prinși în acest străvechi dans al vieții.
Popularitatea horei și-a aflat refleții și în ornamentica tradițională, motivul horei apare în țesut, brodat și croșetat.
Hora clasică rezistă și astăzi, rămâne un dans fundamental care se regăsește în toată țara. Hora se practică la toate sărbătorile popoulare.
Având în vedere caracterul învechit, dansul nu prea are multe schimbări de mișcări, și-a păstrat autenticitatea. Este un dans practicat chiar și în biserică, în jurul altarului, datorită însușirii sale cuviincioase. Este un dans ușor, avantajos chiar și pentru vârstnici.
Hora nu este reprezentată numai prin dansul propriu-zis, ci este o petrecere ţărănească la care se dansează şi alte jocuri populare. De altfel hora este prezentă acolo unde este vorba de stare de bună dispoziție a unei colectivități ce se întrunește cu diferite ocazii iar situația reclamă un festivism popular.
Putem constata că a fost inițial un dans-ritual dedicat soarelui sau executat înconjurând focul, care mai târziu a evoluat într-un dans al unității și al solidaritățiii. Orice eveniment important din viața românilor precum nunta, botezul, aniversările, este marcat inevitabil cu o horă.
Dar nu doar poporul român este atașat folclorului și tradițiilor. În Italia au și ei dansuri tradiționale, cum ar fi “Tarantella Napoletana”, care seamănă puțin cu dansul “Învârtita” din România. Sau, în Portugalia, “Vira” este un dans popular vechi, care are multe opțiuni de pași, la fel ca și la români, în funcție de zonă.
Putem de altfel găsi și similarități în ceea ce privește costumul național și motivele tradiționale a portului popular în România, Sudul Italiei și în Portugalia:
 |
 |
 |
| Italia | Portugalia | România |
În concluzie, România dorește cu ardoare să-și păstreze tradițiile și obiceiurile care sunt adânc înrădăcinate, care dăinuiesc de veacuri în inimile românilor de pretutindeni.
Referințe bibliografice
CANTEMIR Dimitrie, Descrierea stării de odinioară și de astăzi a Moldovei, origine latină, 1716, versiune numerică consultată pe Cantemir, online: https://cantemir.asm.md/files/u1/descrierea_moldovei.pdf, consultat pe 11/12/2021.
LENUȘ, „Hora”, Un izvor de cultură, 26/09/2013, online: https://agentiaizvordecultura.wordpress.com/2013/09/26/hora/, consultat pe 11/12/2021.
LUCARINO Joanna, „The tarentella”, La Gazetta Italiana, mai 2019, online: https://www.lagazzettaitaliana.com/entertainment/9091-the-tarantella, consultat pee 11/12/2021.
MUNTEANU Cătălina, „Hora satului”, Sui în Căruță, 02/11/2014, online: https://katemnt.wordpress.com/category/hora-satului/, consultat pe 11/12/2021.
SANTOS Joana, „Vira Dance”, Dance Ask, 2019, online: https://danceask.net/vira-portugal/, consultat pe 11/12/2021.
TOFAN Valentina, „Despre (H)orele din alte timpuri…”, Lingvistică Sentimentală, 18/05/2017, online: https://lingvisticasentimentala.wordpress.com/2017/, 05/18/despre-horele-din-alte-timpuri-ii/, consultat pe 11/12/2021.
***, „Portul popular românesc”, Residence Ambient, 30/06/2017, online: https://www.residenceambient.ro/es/portul-popular-romanesc/, consultat pe 11/12/2021.
***, „Hora din Banat: un dans pentru comunitate”, Dansul popular, online: https://www.academia.edu/44980285/Hora_din_Banat_un_dans_pentru_comunitate, consultat pe 11/12/2021.
IMAGINI
Portugalia: https://i1.trekearth.com/photos/37086/minhodanca.jpg
Italia: https://www.lagazzettaitaliana.com/entertainment/9091-the-tarantella
Horboțică cu motivul horei: https://katemnt.files.wordpress.com/2014/11/dsc_19901.jpg
Theodor Aman - Hora Unirii la Craiova, 11 decembrie 200, : http://www.mnar.arts.ro/galerii/lucrare-moderna.php?id_autor=5&id=57, consultat pe data de 11/12/2021.
 |
Cet article a été rédigé pour la revue ROMA 2/2021 par Denisa Puichita. |
