Ia reprezintă o bluză cu poale, mai precis o cămașă care este considerată ca fiind o componentă a costumului tradițional românesc. De-a lungul timpului, costumul bărbaților și al femeilor s-a diferențiat tot mai mult. Dacă în cazul bărbaților vorbim de cămăși populare, în cazul femeilor se folosește termenul de ie populară, mai ales în centrul și sudul Olteniei. De la o zonă la alta ia este numită diferit în funcție de cum este ea croită. Ca diferite denumiri avem: cămașă cu altiță sau cămașă de pânză, cu tăblie, cu lăncez, pe alocuri ciupag ori spătoi. Acest veșmânt femeiesc s-a transformat în ia tradițională românească despre care ne vom concentra în acest articol.
Etimologie și origine
Din punct de vedere etimologic, cuvântul ie ar fi un derivat din latină, mai exact „tunicae lineae”, adică „tunică subțire” purtată direct pe piele. Dar există multe obiecții la această afirmație. Spre exemplu, potrivit lui Nicolae Iorga, denumirea cămășii provine mai degrabă de la „inia” (denumirea inului din care este făcută cămașa). Mai știm și că în Banatul de Munte femeile se refereau cămeșii numind-o „ăienie”. Există o mulțime de presupuneri, la care nu putem răspunde cu certitudine.
În ceea ce privește originea apariției sale, dacă ne întoarcem în timp, descoperim că ia face parte din costumul popular românesc din cele mai vechi timpuri. Deși nu se știe cu exactitate locul și nici data apariției sale, se presupune totuși de către sursele istorice că ia a fost purtată pentru prima dată în perioada culturii Cucuteni (c. 5500 î.Hr. - 2750 î.Hr.), una dintre cel mai vechi civilizații din Europa.
Materiale și caracteristici de confecționare
Aceasta piesă vestimentară a evoluat diferit de-a lungul timpului. Ia era realizată la început din pânză de in sau de cânepă, dar și lână, ca mai apoi să fie confecționată din bumbac tors la fuior sau mătase. Ia este înfrumusețată cu modele brodate în motive populare românești la mâneci, piept și gât. De la o regiune la alta, această cămașă se diferențiază nu numai prin modele și broderii dar și prin textura materialelor.
Iile se confecționau de femeile din sat în timpul șezătorilor, unde femeile cântau și confecționau hainele. Ele se ascundeau în timpul procesului, de teamă să nu le fie copiat modelul de către vecine sau rude. Cele trei elemente care caracterizează iile sunt tipul de deschidere a gulerului, tipul de tăiere, structura modelului și tipul de inserție a mânecii.
Din punct de vedere al cusăturilor, avem umărul, care unește părțile din față și spate de la mânecă, încrețul, altița , râurile și bibilurile sau cheițele. Putem distinge cămășile drepte și cămășile încrețite la gât, prinse cu nasturi sau șnururi. Cămășile din croială simplă sunt destinate purtatului uzual. O altă caracteristică a costumelor pentru femei este folosirea culorii, cu țesături din in, cânepă sau lână având un fundal alb pentru a sublinia ornamentele colorate.
Simboluri și semnificații spirituale
Încă din epocile precreștine, iile aveau și un rol de protecție, de aceea vom întâlni multe simboluri care au semnificații magice sau benefice datorită motivelor, cromaticii și lucrăturii folosite. Spre exemplu, se spune că acopereau goliciunea trupească și transmiteau un mesaj pentru comunitatea din care făcea parte persoana.
Unele ii se poartă la nunți sau botezuri dar și la sărbătorile de peste an, altele ba chiar arată statutul social sau vârsta persoanei, astfel încât se presuspune că aveau și menirea să atrăgă pețitorii. Avem cămaşa mortului, cămaşa fecioriei şi a văduviei. Dar sunt și anumite piese care se remarcă, mai precis cămașa de soacră, originară din Sibiu, care este lucrată de mireasă și care este dovada îndemânării, hărnicia şi talentului acesteia. Sau mai avem și cămașa de preoteasă, o piesă care arată marca socială a costumului românesc datorită încărcăturii ornamentale.
Nu ne putem abate de la cămașa de mireasă care se demarchează în mod special, fiind o cămașă de ritual, din pânză nouă, tăiată de la începutul valului. Ea are ca menire să stimuleze dragostea și bogăția. Pe cămașa de mireasă nu se fac noduri, se ține ascunsă de ochii străinilor.
Pe vremuri, deci, cămașa era plină de simboluri despre care se credea că au puterea de a-i feri pe purtători de necazuri, farmece și blesteme. În prezent se spune că ia ar purta noroc și bunăstare, simboluri care se datorează puterii strămoșilor din trecut.
În ceea ce privește specificitatea Maramureșului, ia femeiască cu platcă se deosebește de celelalte prin croiul său. Este cea mai reprezentativă piesă a portului popular maramureșean. Ea este lucrată exclusiv manual, gura cămășii este pătrată și sobră, fără decolteu. În funcție de vârsta femeii diferă calitatea dar și ornamentica. Este singura cămașă din costumul românesc care se croiește pătrată la gât.
Ziua universală
Deși nu este o sărbătoare națională oficială, în comunitățile românești din întreaga lume, ziua universală a iei este sărbătorită pe data de 24 iunie. În Republica Moldova este notificată oficial de Ministerul Culturii, iar în Statele Unite ale Americii, în Washington DC, primarul capitalei Muriel Bowser, a fost cel care a proclamat 24 iunie 2016 drept fiind „Ziua Universală a iei“ răspunzând astfel demersurilor Ambasadei României în SUA.
Acest eveniment coincide cu o sărbătoare importantă a românilor, respectiv Sânzienele.
Între tradiție și modă
Regina Maria a fost una dintre marile promotoare ale portului tradițional românesc. Drumul ei nu s-a oprit în România, ia românească a devenit un simbol universal atunci când Henry Matisse a pictat in 1940 tabloul La Blouse Romaine - fiind expus la Muzeul National de Artă Modernă din Paris. Inspirat de acest tablou, creatorul de modă Yves Saint Laurent, în toamna-iarna anului 1981, i-a dedicat o întreagă colecție iei românești. După această prezentare, alți designeri celebri au fost inspirați. Printre ei putem enumera: Jean Paul Gaultier, Kenzo, Tom Ford și mulți alții foarte cunoscuți pretutindeni. Ia tradițională este un exemplu al frumosului atemporal, un articol vestimental care nu se va demoda niciodată datorită istoriei transmise și a simbolurilor care decurg din ea.
UNESCO
Deși frumusețea iei românești a depășit granițele țării, și deși multe voci importante susțin promovarea iei, aceasta nu a fost încă inclusă în patrimoniul UNESCO (în toamna 2022). Comunitatea în mediul online, La Blouse Roumaine speră ca în curând să existe un institut dedicat iei.
Având în vedere importanța iei, Institutul de Etnologie și Folclor a creat un album în care experții au adunat mii de cămăși populare din peste 800 de sate. Cu acest album, provinciile românești au reușit să depună un dosar în demersul și speranța că ia va fi curând inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO, meritând acest loc pentru că putem spune că ia românească este considerată ca fiind unul dintre izvoarele istorice cele mai de preț pentru România.
PS Ia devine patrimoniu UNESCO la 1 decembrie 2022, de Ziua Națională.
Referințe bibliografice
Atelier Bromania, 24 iunie - Ziua universală a iei românești, 19/06/2016, online: https://bromania.ro/sarbatoare-internationala-a-iei-romanesti/, consultat pe data de 19/11/2022.
Consiliul Județen Maramureș, Chipuri și cămeși, catalogul expoziției temporare, Muzeul Județean de Etnologie și Arta Populară Maramureș, Baia Mare, 2020, consultat pe data de 4/11/2022.
Despre Ie, Ie națională, https://www.ienationala.ro/ro/content/4-despre-noi, consultat pe data de 19/11/2022.
Dragna Cristina, Poveste contemporană despre ie, 25/10/2017, online: https://cristinadragna.ro/poveste-contemporana-despre-ie/, consultat pe data de 19/11/2022.
Flori de ie, Povestea iei - de la începuturi și până în prezent, 12/02/2015, online: https://www.florideie.ro/blog/povestea-iei-de-la-inceputuri-si-pana-in-prezent/, consultat pe data de 19/11/2022.
Învie Tradiția, Povestea iei românești, 01/11/2017, online: https://www.invietraditia.ro/editorial/ia-romaneasca/, consultat pe data de 19/11/2022.
Istoria iei tradiționale românești, Trefle, 07/10/2021, online: https://www.trefle.ro/istoria-iei-traditionale-romanesti/, consultat pe data de 19/11/2022.
Muzeul Țăranului Român, Colecții: Port, online: https://muzeultaranuluiroman.ro/port/, consultat pe data de 19/11/2022.
***, Ia națională: istoria iei, ziua iei, tipurile de ie, materiale din care este confecționată, mituri, 22/06/2021, online: https://www.ienationala.ro/blog/index.php/2021/06/22/ia-nationala-istoria-iei-ziua-iei-tipurile-de-ie-materiale-din-care-este-confectionata-mituri/, consultat pe data de 19/11/2022.
 |
Cette notice a été rédigée pour la revue ROMA 2/2022 par Denisa Puichiță. |
