En français
CHAPITRE IV
L'histoire de Pinocchio et du Grillon-qui-parle. Où l'on voit que les méchants garçons ne supportent pas d'être contrariés par qui en sait plus qu'eux.
Cri-cri-cri
Qui donc m'appelle ? demanda Pinocchio, apeuré.
C'est mo !
Il se retourna et vit un énorme Grillon qui grimpait lentement sur le mur.
Dis-moi, Grillon, qui es-tu ?
Je suis le Grillon-qui-parle, et je vis dans cette pièce depuis plus de cent ans.
Ouais, mais maintenant c'est ma maison à moi – dit la marionnette – et si tu veux vraiment me faire plaisir, va-t-en tout de suite et ne reviens pas.
Je ne partirai d'ici – répondit le Grillon – qu'après t'avoir dit une vérité essentielle.
Bon, alors grouille-toi de me la dire.
Malheur aux enfants qui se révoltent contre leurs parents et abandonnent par caprice la maison paternelle ! Jamais ils ne trouveront le bien en ce monde et, tôt ou tard, ils s'en repentiront amèrement.
En espagnol
CAPÍTULO IV
De lo que sucedió a Pinocho con el grillo-parlante, en lo cual se ve que los niños malos no se dejan guiar por quien sabe más que ellos.
-¡Cri, cri, cri!
-¿Quién me llama? --gritó Pinocho lleno de miedo.
-Soy yo.
Volvió Pinocho la cabeza, y vio que era un grillo que subía poco a poco por la pared.
-Dime, grillo: ¿y tú quién eres?
-Yo soy el grillo-parlante que vive en esta habitación desde hace más de cien años.
-Bueno --contestó el muñeco--; pero hoy esta habitación es mía; si quieres hacerme un gran favor márchate prontito y sin volver siquiera la cabeza.
-No me marcharé sin decirte antes una verdad como un templo.
-Pues dila, y despacha pronto.-¡Ay de los niños que se rebelan contra su padre y abandonan caprichosamente la casa paterna! Nada bueno puede sucederles en el mundo, y pronto o tarde acabarán por arrepentirse amargamente.
En italien
CAPITOLO IV
La storia di Pinocchio col Grillo-parlante, dove si vede come i ragazzi cattivi hanno a noja di sentirsi correggere da chi ne sa piú di loro.
Crí-crí-crí!
Chi è che mi chiama? — disse Pinocchio tutto impaurito.
Sono io! —
Pinocchio si voltò, e vide un grosso grillo che saliva lentamente su su per il muro.
Dimmi, Grillo: e tu chi sei?
Io sono il Grillo-parlante, e abito in questa stanza da piú di cent'anni.
Oggi però questa stanza è mia — disse il burattino — e se vuoi farmi un vero piacere, vattene subito, senza nemmeno voltarti indietro.
Io non me ne anderò di qui, — rispose il Grillo — se prima non ti avrò detto una gran verità.
Dimmela e spicciati.
Guai a quei ragazzi che si ribellano ai loro genitori, e che abbandonano capricciosamente la casa paterna. Non avranno mai bene in questo mondo; e prima o poi dovranno pentirsene amaramente.
En portugais
A história de Pinóquio com o Grilo Falante, onde se vê que os rapazes maus não gostam de serem repreendidos por quem sabe mais do que eles.
Cri-cri-cri!
Quem me chama? – disse Pinóquio, todo assustado.
Sou eu!
Pinóquio virou-se e viu um grande Grilo que subia lentamente pela parede.
-Diz-me lá, Grilo, quem és tu?
-Eu sou o Grilo-Falante, e moro nesta casa há mais de cem anos.
Mas hoje esta casa é minha – disse o boneco -, e se quiseres fazer-me um grande favor, vai-te já embora, sem olhares para trás.
Eu daqui não saio – respondeu o Grilo – sem te dizer primeiro uma grande verdade.
Diz lá e despacha-te!
Ai dos rapazes que se revoltam contra os pais e que abandonam teimosamente a casa paterna! Nunca terão felicidade neste mundo; e mais tarde ou mais cedo hão-de arrepender-se amargamente.
En roumain
Pățania lui Pinocchio cu Greierele-vorbitor, în care se vede cum copiii răi se plictisesc să tot fie dăscăliți de cei care știu mai multe decât ei
Cri-cri-cri!
Cine mă cheamă? întrebă Pinocchio, înfricoșat la culme.
Eu sunt!
Pinocchio se întoarse și văzu un greiere mare, care urca încet, în sus, pe perete.
Spune-mi, Greierașule, tu cine ești?
Eu sunt Grillo, Greierele-vorbitor și locuiesc în această odaie de mai bine de o sută de ani.
Dar acum camera aceasta este a mea, zise păpușa de lemn, și, dacă vrei să-mi faci o adevărată plăcere părăsește-o imediat și să un te mai întorci.
Nici un mă gândesc să plec de aici, răspunse Greierele-vorbitor, înainte de a-ți spune un mare adevăr.
Spune-mi-l, dar repede.
Vai de acei copii care un ascultă de părinții lor și care-și părăsesc, fără rost, casa părintească! Niciodată un vor avea liniște în lumea asta și, mai devreme sau mai târziu, tare se vor mai căi.
