Decimus Iunius Iuvenalis, connu en français sous le nom de Juvénal, est un poète satirique romain de la fin du Ier siècle et du début du IIe siècle. Il est l’auteur d’œuvres poétiques rassemblées dans un livre unique et composées entre 90 et 127, les Satires.
Le texte qui suit est un passage de la IIIe Satire, v. 232-248, dans lequel Juvénal cède la parole à Umbricius, son ami, qui lui avoue fuir la ville de Rome où la vie est devenue impossible, et lui préférer la sérénité de la campagne.
En latin
Plurimus hic aeger moritur vigilando :sed ipsum
languorem peperit cibus imperfectus et haerens
ardenti stomacho. Nam quae meritoria somnum
admittunt ?Magnis opibus dormitur in Urbe.
Inde caput morbi. Raedarum transitus arto
vicorum inflexu et stantis convicia mandrae
eripient somnum Druso vitulisque marinis.
Si vocat officium, turba cedente vehetur
dives et ingenti curret super ora Liburna
atque obiter leget aut scribet vel dormiet intus ;
namque facit somnum clausa lectica fenestra.
Ante tamen veniet : nobis properantibus obstat
unda prior, magno populus premit agmine lumbos
qui sequitur ; ferit hic cubito, ferit assere duro
alter,at hic tignum capiti incutit, ille metretam.
Pinguia crura luto, planta mox undique magna
calcor, et in digito clavus mihi militis haeret.
En français
Beaucoup ici meurent malades du fait de ne pas dormir.
mais une mauvaise nourriture restant sur l’estomac brûlant engendre la même déprime.
En effet quels logements permettent le sommeil ?
Il faut avoir beaucoup d’argent pour dormir dans cette ville.
C’est le cœur du problème.
Le passage des chars dans les sinuosités étroites des rues, les tapages du troupeau qui est à l’arrêt, ôteraient le sommeil à Drusus ou à des veaux marins.
Si une affaire l’appelle, le riche se fera porter, la foule s’ouvrant devant lui ;il volera au-dessus des têtes dans sa vaste litière liburnienne.
Chemin faisant, il lira ou écrira ou dormira à l’intérieur, car une chaise à porteurs à fenêtres fermées permet une sieste.
Il arrivera tout de même avant les autres. à nous qui sommes pressés fait obstacle le tourbillon qui nous précèdela foule qui nous suit en rangs serrés presse nos reins
L’un me donne un coup de coude ; un autre me heurte avec une planche dure. un autre me cogne la tête avec une poutre, un autre avec une barrique.
J’ai les jambes couvertes d’une boue grasse, je suis piétiné de partout par une grande semelle et un clou de soldat fiché dans mon orteil m’immobilise.
En espagnol
Muchos de los de aquí mueren vigilando
¿Y ese daño fatal quién lo ocasiona? En el ardiente estómago estancados los alimentos crudos
¿Pero el sueño a quién es concedido en el ruido?
Cuesta muy caro dormir en esta ciudad.
El mal surge de aquí.
El ruido continuo de los carros por las estrechas calles y los gritos del arriero a la recua detenida en el paso despertarán a Druso y a la foca que descansa en el ancho mar
Si urge al rico una ocupación vedle ir
Corriendo en su barco y detrás irá la gente
Entre tanto, escribirá o leerá o rondará
Que sueño da la litera cerrada
Antes que todos llegará: mis pasos presurosos
Y luego los detendrá el espeso tropel de gente que viene detrás y me aprieta los riñones
Uno me obsequia con un codazo
Con una tabla dura, otro
Otro me da en la cabeza con una tinaja
Y me hiere
El lodo me cubre y me ensucia las rodillas
Un pie descomunal me aplasta
Y con un clavo me sepulta el dedo y ya no puedo moverme.
En italien
I malati qui muoiono per la maggior parte vegliando (e la malattia stessa è stata loro causata dal cibo mal digerito e rimastogli sullo stomaco infiammato); infatti quale appartamento in affitto permette di prender sonno?
Ci vuole un patrimonio per dormire in città.
Di qui il principio della malattia.
Il passaggio dei carri nelle strette curve dei vicoli e il baccano delle mandrie che vi si fermano toglierebbero il sonno a Druso e ai vitelli di mare.
Se qualche affare lo chiama, il ricco si fa trasportare in mezzo alla folla che gli cede il passo e corre sopra le teste a bordo di un gran brigantino, e durante il viaggio, all’interno, lui potrà leggere, scrivere o dormire: una lettiga con le finestre chiuse concilia il sonno.
E in ogni caso arriverà per primo: a me, per quanto mi affretti, fa ostacolo la folla che mi precede, e la gente che viene dietro mi schiaccia le reni in una schiera serrata; e questo mi colpisce di gomito,
quest’altro con una sbarra, e questo mi sbatte in testa un’asse, quello una botte.
Le gambe mi si ingrassano di fango, grossi piedi mi calpestano da ogni parte, e lo sperone di un soldato mi si conficca in un dito.
En portugais
Aqui, muitos morrem por privação de sono, mas alimentos indigestos que enfartam o estômago febril também abatem.
De facto, que alojamentos permitem o sono ?
É preciso ter muito dinheiro para dormir nesta cidade.
Eis o cerne do problema.
A passagem dos carros nas estreitas sinuosidades das ruas, o barulho dos grupos de animais parados, tirariam o sono a Druso ou a focas.
Se um assunto o chama, o rico far-se-á transportar, a multidão afastando-se à sua passagem; ele voará sobre as cabeças, na sua grande liteira liburna.
Fazendo caminho, lerá ou escreverá ou dormirá no interior, porque uma liteira com janelas fechadas permite uma sesta.
Chegará, de qualquer forma, antes dos outros.
A nós, que estamos apressados, faz obstáculo o turbilhão que nos precede
A multidão que nos segue em filas apertadas comprime-nos os rins
Um dá-me uma cotovelada; outro dá-me um encontrão com uma tábua dura outro bate-me com uma viga na cabeça
Outro com uma barrica.
Tenho as pernas cobertas por uma lama gordurosa,
Sou espezinhado por todo o lado por uma grande sola e o prego de um soldado cravado no meu dedo do pé imobiliza-me.
En roumain
Mulți mor bolnavi de nesomn. și o hrană rea pe stomacul gol are același efect deprimant.
Ne întrebăm: unde este somnul mai bun?
Trebuie să ai mulți bani ca să dormi în oraș.
Aici este marea problemă.
Carele care trec pe străzile șerpuite și strâmte, cetele gălăgioase, oprite în stații așteptând, împiedică somnul lui Drusus și al focilor.
În caz de urgență, bogatul va fi condus rapid, mulțimea deschizându-i drum; va zbura liniștit deasupra capetelor tuturor în așternutul liburnei sale.
Pe drum, va citi, va scrie sau va dormi acolo,
Căci un scaun purtat pe umeri, cu ferestre închise, e perfect pentru o siestă.
Va sosi totuși înaintea celorlalți. cei grăbiți au ca obstacol vârtejul mulțimii care-i precede iar cei din spate forțează și împing
Unul dă un cot altul lovește cu o placă tare un altul îmi dă în cap cu un ciomag un altul – cu o cărămidă.
Picioarele sunt pline de noroi, sunt strivit de bocanci din toate părțile și cuiul unui soldat in degetul mare ma tintuieste.
Références des éditions
Juvénal, Satires, texte établi et traduit par P. de Labriolle et François Villeneuve, Paris, Belles Lettres, 1971. En ligne sur http://www.roma.cfwb.be
–,Giovenale, Satire. A cura di Biagio Santorelli, Milano: Mondadori (Classici Greci e Latini 167), 2011 ; en ligne : https://www.academia.edu/1044505/Giovenale_Satire._A_cura_di_Biagio_Santorelli_Milano_Mondadori_Classici_Greci_e_Latini_167_2011
–, Oito Sátiras de Juvenal (vol.1), trad., pref. e notas por A. de S. S. Costa Lobo, Lisboa: Imprensa Nacional, 1978, pp. 166-167.
